Extinderea coronavirusului (COVID-19) în România a condus la emiterea decretului prezidențial la data de 16 martie 2020 prin care s-a declarat stare de urgență pe teritoriul României pentru următoarele 30 de zile (Decretul), urmat de măsurile de urgență emise la data de 17 martie 2020 de Ministerul Afacerilor Interne (Măsurile de Urgență) cu impact direct asupra activității a numeroase afaceri. Să vedem care este impactul asupra contractelor în derulare.
1. Dispoziții Generale
Imposibilitate de executare. În cazul în care executarea contractului de către una dintre părți devine temporar sau permanent imposibilă, acea parte nu este considerată în culpă și nu răspunde pentru neexecutare. Aceasta este așa-numita imposibilitate fortuită de executare a contractului; este declanșată fie de un caz de forță majoră (dacă este un eveniment extern, imprevizibil, invincibil și inevitabil pentru oricine) sau, după caz, de un caz fortuit (dacă este un eveniment imprevizibil și inevitabil doar pentru o parte specifică). În situația în care imposibilitatea de executare a contractului este temporară, atunci această executare ar putea fi suspendată pentru un termen rezonabil, având în vedere întinderea și efectele evenimentului declanșator.
Impreviziune. Dacă nu ne găsim în situația unui eveniment de forță majoră sau caz fortuit dar, datorită unui eveniment extrem de dificil și imposibil de prevăzut anterior încheierii contractului, contractul devine vădit neechilibrat, astfel încât executarea lui de către una dintre părți devine excesiv de oneroasă, această parte poate, în anumite condiții, să invoce impreviziunea pentru a-și reechilibra obligațiile și interesele stabilite prin contract.
Mecanismele prevăzute mai sus (imposibilitatea de executare și impreviziunea) se referă la alocarea riscului contractual, care nu este generat de culpa uneia dintre părți, prin opoziție cu răspunderea contractuală a părților, care este declanșată de culpa uneia dintre părți.
2. Forța Majoră
a. Ce este mai exact?
Un eveniment de forță majoră trebuie să fie: (i) extern (în afara controlului sau acțiunilor părților); (ii) imprevizibil; și (iii) absolut invincibil și inevitabil. Jurisprudența recentă a inclus în lista evenimentelor de forță majoră: dezastre naturale, cutremure, războaie, greve și atacuri teroriste. Evenimente în legătură cu sănătatea națională (precum epidemiile sau pandemiile) nu au fost analizate până acum în jurisprudența românească. Opinia noastră este că pandemia COVID-19 poate fi văzută ca forță majoră, dar rămâne de testat în concret în instanțe.
b. Este relevantă pentru orice contract?
Poate regimul forței majore să fie invocat chiar și atunci când nu este expres prevăzut în contract? Da, prevederile legale sunt aplicabile.
Dar contractele pot modifica regimul forței majore, în general prin definirea exactă a evenimentelor de forță majoră sau prin alocarea contractuală a riscului forței majore uneia dintre părți. De asemenea, contractele pot reglementa procedura de invocare a evenimentului de forță majoră (e.g. transmiterea unei notificări într-un anumit termen, obținerea unui certificat ce atestă forța majoră de la camera de comerț/ altă entitate) sau o durată maximă a evenimentului (e.g. 90, 180 zile) la împlinirea căruia părțile pot solicita încetarea contractului.
Efectele evenimentului de forță majoră pot fi analizate doar de la caz la caz și în funcție de prevederile specifice din contract.
c. Este cu adevărat forță majoră? Cine decide?
Camera de Comerț și Industrie a României poate emite certificate de forță majoră. Acestea sunt de regulă solicitate de partea contractantă interesată, fie pentru că obținerea lor este o condiție expres prevăzută în contract sau doar pentru a întări poziția părții care o invocă în cadrul unui proces. Cu toate acestea, în cazul unui litigiu, instanța va fi cea care va decide dacă pandemia COVID-19 reprezintă un eveniment de forță majoră în situația specific supusă judecării (indiferent de prevederile certificatului de forță majoră).
d. Consecințele Măsurilor de Urgență – sunt forță majoră?
Măsurile de Urgență includ (nelimitativ): (i) suspendarea temporară a activității de servire și consum în cadrul restaurantelor, barurilor, hotelurilor, cafenelelor (cu excepția serviciului de livrare la domiciliu, drive-in, room-service), suspendarea temporară a activității cluburilor de fitness și sănătate, saloanelor de înfrumusețare și a oricărei afaceri care presupune desfășurarea în interior de activități culturale, științifice, sport, divertisment sau jocuri de noroc; și (ii) interzicerea evenimentelor în exterior cu mai mult de 100 de participanți.
Aceste măsuri vor afecta negativ multe afaceri. Dar pentru a se încadra la forță majoră trebuie să fie o imposibilitate absolută (invincibilă și inevitabilă) pentru oricine de a desfășura acea activitate profesională/afacere în acel spațiu/în acele circumstanțe. Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe niciun alt mijloc alternativ de desfășurare a activității (și nu doar o scădere a încasărilor).
Astfel, acele afaceri care își pot desfășura în continuare activitatea (prin livrare la domiciliu, drive-in, room-service) nu par să întrunească toate cerințele forței majore, în timp ce acele afaceri care se află într-o imposibilitate absolută de a-și desfășura activitatea par a întruni cerințele unui eveniment de forță majoră.
Ce se întâmplă în situația în care o clădire de birouri sau un centru comercial este obligat de autorități să închidă? Suntem de părere că acest eveniment ar trebui calificat ca forță majoră.
Forța majoră ar trebui analizată de la caz la caz. Invocarea ei fără suficiente motive/fundamente poate afecta parteneriatul comercial dintre părți pe termen lung și poate chiar atrage plata de daune-interese în caz de litigiu, dacă acest caz de forță majoră nu este reținut de instanță.
3. Impreviziunea – când se aplică?
a. Impreviziunea este o schimbare excepțională în circumstanțele contractuale care atrage un dezechilibru contractual major (nu o imposibilitate de executare așa cum este în cazul forței majore/ evenimentelor fortuite, ci doar o executarea extrem de oneroasa/dificilă pentru una dintre părți). În acest caz, părțile pot negocia o adaptare echitabilă a contractului. Cu toate acestea, contractul continuă să-și producă efectele chiar dacă devine mai oneros/dificil de executat decât era previzionat la încheierea lui.
b. Ce se întâmplă atunci când părțile eșuează în negocieri și nu ajung la un consens? Instanța poate dispune fie adaptarea, fie încetarea contractului.
c. Pot părțile să excludă convențional aplicarea impreviziunii? Da, iar în acest caz prevederile contractuale prevalează.
4. Concluzie
Societățile afectate de pandemia COVID-19 ar trebui să analizeze cu atenție contractele în derulare pentru a vedea dacă prevederile forței majore sau impreviziunii pot fi invocate cu succes. De asemenea ar trebui să verifice existența unei asigurări care să acopere întreruperea activității/pierderile financiare și să acorde o atenție sporită clauzelor de forță majoră/impreviziune atunci când încheie noi contracte.
*Această ePublicație este furnizată de Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA în scop exclusiv de informare și nu reprezintă asistență juridică sau o ofertă pentru acordarea de asistență juridică. Distribuirea acestui document nu dă naștere unei relații avocat-client. În cazul în care doriți să solicitați asistență juridică cu privire la oricare dintre aspectele analizate în acest document, vă rugăm să vă adresați persoanei obișnuite de contact în cadrul Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA la +40 31 405 7777.
