Criza sanitară generată de COVID-19 este dificilă, fără îndoială, dar criza economică și socială care a început deja poate fi la fel sau cu mult mai rea dacă economiei nu i se permite să iasă din starea de hibernare cât mai curând posibil.
E chiar așa de rău pentru toată lumea în economie? Se pare că există câteva industrii câștigătoare în acest haos generat de pandemie: industria IT și tot ce ține de digitalizare (companiile care obișnuiau să se gândească la digitalizare ca la ceva ce mai poate aștepta sunt acum forțate să îmbrățișeze transformarea digitală pe repede înainte), industria alimentară (oamenii pot trăi fără multe dintre facilitățile moderne de lux, dar nimeni nu poate trăi fără mâncare și în vremuri de pandemie oamenii încep să cumpere impulsiv și să facă provizii chiar dacă nu este cu adevărat necesar), e-commerce (cu mall-urile închise, e-commerce-ul înflorește și curierii aleargă să satisfacă diversele comenzi), farma (oamenii vor avea întotdeauna nevoie de medicamente, deci probabil că nu există prea multă elasticitate a acestei piețe) și producătorii de echipamente medicale (măști, mănuși, dezinfectanți și alte produse pentru lupta împotriva bolii au devenit acum mărfuri rare și oricine le poate produce când este cea mai mare nevoie de ele are un avantaj clar). Dar majoritatea celorlalte industrii sunt în cădere liberă.
Ce ne învață istoria? Istoria ne-a învățat că în general crizele economice au dus la revolte sociale. Ca să luăm doar un exemplu, unul dintre primele evenimente din revoluția franceză a fost așa numitul Marș din Octombrie. Credeți că a avut ceva de-a face cu ideile intelectuale luminate asociate în general cu revoluția franceză? Nu, de fapt a fost vorba de prețul ridicat și lipsa pâinii, acestea au dus la mărșăluirea oamenilor pe străzile din Paris în octombrie 1789. Și societatea noastră este cu mai bine de 200 de ani înainte pe scara evoluției, dar piramida nevoilor nu a trecut prin schimbări majore.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă la nivel global acum, multe state (în special cele vestice) încep să conștientizeze unul dintre efectele principale ale globalizării care necesită o ajustare: o creștere prea mare a ponderii serviciilor în economie comparativ cu producția. Cea mai mare parte a producției globale s-a mutat în China și în alte țări emergente în ultimii 30 de ani. Aceasta creează o mare dependență globală față de aceste țări care s-ar putea să nu fie întotdeauna transparente sau dispuse să respecte aceleași reguli ale jocului ca cele practicate sau așteptate în lumea occidentală. Putem vedea, de exemplu, criza echipamentelor medicale, a medicamentelor sau a materiilor prime esențiale pentru multe alte industrii. Din păcate, acesta este reversul medaliei abordării occidentale cu privire la profituri: producem sau cumpărăm cu un dolar în China și vindem cu 15 dolari pe piețele occidentale.
În aceste vremuri istorice, indiferent cât de mult am admira teoria laisser-faire a lui Adam Smith, nu ne permitem luxul de a ne lăsa economia să fie condusă doar de mâna invizibilă. Economia are nevoie de un ceas deșteptător și guvernul trebuie să intervină și să folosească fiecare instrument pe care îl are la dispoziție pentru a evita o recesiune în formă de L. Nimeni nu mai visează probabil la o curbă a revenirii în formă de V, dar cu măsurile adecvate atât din partea statului, cât și a sectorului privat, bumerangul care lovește economiile la viteză maximă ar putea macăr să încetinească și să ajungem la o revenire în formă de U cât mai scurt. Asemenea strategii guvernamentale trebuie adaptate fiecărei țări. Trebuie să se ia în calcul caracteristicile fiecărei economii și societăți. Altfel, este foarte posibil să aibă afecte adverse pe termen mediu și lung.
La ce să ne așteptăm în sectorul privat? În orice scenariu și indiferent de tipul curbei de revenire din recesiune, vom vedea mai multe sau mai puține concedieri, falimente, restructurări ale împrumuturilor sau chiar ștergerea lor, vânzări forțate, renegocieri de contracte, litigii cu privire la forța majoră sau impreviziune sau alte scenarii de ieșire din contracte sau de renegociere, mai multe transformări digitale. Flexibilizarea raporturilor de muncă s-ar putea să devină noua normalitate oriunde este posibil.
Totuși, putem doar să sperăm că băncile nu vor fi afectate prea mult (prin restructurări sau ștergeri de datorii, falimente etc), pentru că dacă scade prea mult creditul, revenirea va dura cu mult mai mult. De asemenea, să sperăm că investitorii serioși care adaugă valoare în economie nu vor ieși de pe piața noastră pentru a se muta pe alte piețe, care le pot oferi mai mult, întrucât aceasta ar duce la un nou val de investiții speculative (după cum am văzut în istoria recentă), care nu ar aduce nici o valoare adăugată.
Dacă ne uităm la crizele economice din istorie și la lecțiile învățate din greșeli, putem prezice că vizionarii care vor fi capabili să se adapteze, să își reinventeze business-urile și să identifice oportunitățile care apar în fiecare criză vor fi marii câștigători. Așa că de ce să nu:
- Accelerăm digitalizarea
- Încurajăm flexibilitatea raporturilor de muncă (oriunde este posibil), aceasta ar putea de asemenea să crească eficiența și să permită o scădere de costuri
- Fim flexibili în renegocierea contractelor pentru a ne adapta noilor realități atunci când este rezonabil. Companiile s-ar putea să piardă puțin pe termen scurt, dar să câștige un client sau un furnizor și poate mai multă recunoaștere pe termen lung. Nimeni nu se poate salva singur, putem reuși doar prin cooperare. Aceia care vor învăța adevăratul sens al rezonabilității și solidarității și care vor putea să renunțe puțin la propria lăcomie vor avea șanse mai bune de supraviețuire. Și fie criză sau nu, nimeni nu poate supraviețui pe termen lung bazându-se pe hazardul moral. Aceasta se aplică atât IMM-urilor, cât și marilor corporații (am învățat din colapsul Lehman Brothers că nimeni nu este prea mare pentru a cădea).
- Reconvertim oamenii și/sau liniile de business pentru a răspunde noilor realități. De exemplu, dacă funcționează mai bine comenzile online decât magazinele tradiționale în anumite industrii, de ce să nu facem trecerea la online, integral sau într-o proporție mai mare decât înainte? Schimbarea e dificilă, dar uneori poate fi singura modalitate de a merge înainte.
La ce să ne așteptăm de la guvern? Nimeni nu spune că este ușor de ales între a păstra actualele restricții în încercarea de a salva cât mai multe vieți posibil și a începe relaxarea care ar permite economiei să se întoarcă treptat la viață. Este, într-adevăr, o alegere dificilă (l’embarras du choix). Dar mai devreme sau mai târziu va trebui să conștientizăm că economia trebuie să iasă din această hibernare, întrucât măsurile bine intenționate de altfel luate de stat până acum sunt insuficiente și nu pot menține business-urile pe linia de plutire. Schema de salvare UE și finanțarea de la FMI nu trebuie ratate, dar nici acestea nu sunt suficiente pentru toată lumea.
Cum ar putea guvernul nostru să găsească un echilibru în managementul celor două crize și să înceapă să scoată economia din această comă? Câteva idei:
- Putem continua izolarea categoriilor vulnerabile (oamenii în vârstă sau chiar persoanele mai tinere cu afecțiuni medicale preexistente care îi plasează în categoria de risc) și a celor confirmați ca fiind bolnavi, care prezintă simptome sau care au intrat în contact cu persoane infectate, dar tuturor celorlalți ar trebui să li se permită să se întoarcă la muncă, mai ales în sectoarele de producție (industrie, fabrici, agricultură, sectorul alimentar). Nu este o soluție lipsită de riscuri, evident, dar vom ajunge aici la un moment dat, așa că de ce nu mai devreme decât mai târziu? Nimeni nu spune că ar trebui să ni se permită să ne înghesuim în locuri aglomerate imediat sau că ar trebui să renunțăm la măsurile rezonabile de protecție cum ar fi telemunca (unde este posibil), programul de lucru flexibil pentru a evita aglomerația din mijloacele de transport în comun la ore de vârf, păstrarea unei distanțe rezonabile într-un magazin/restaurant sau fundamentalul spălat pe mâini (care ar trebui să fie normalitatea, nu doar o măsură extraordinară în vremuri de epidemie). Așteptăm cu nerăbdare să vedem dacă și când statul va apăsa butonul de restart, fiecare zi de întârziere ne va costa probabil cu mult mai mult în viitor.
- Statul ar trebui să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a nu rata oportunitățile existente în cadrul schemei de ajutor UE și a finanțării de la FMI pentru a da o mână de ajutor IMM-urilor și poate nu numai. Și aceasta ar trebui să se întâmple repede și eficient, cu cât mai puține hârtii posibil. Dacă în alte geografii (precum Elveția), IMM-urile care aplică pentru ajutor de la stat în contextul pandemiei își pot vedea banii în cont în mai puțin de 24 de ore, aceasta înseamnă că se poate. Și dacă se poate în altă parte, înseamnă că se poate și în Romania, dacă există voință.
- Relaxarea taxelor (măcar suspendarea/amânarea) și amânarea termenelor pentru depunerea documentelor fiscale neesențiale pentru o perioadă suficientă ar fi benefice pentru cei mai mulți contribuabili care se zbat să supraviețuiască în aceste vremuri. Asemenea prevederi ar trebui să fie reglementate cu mare atenție pentru a evita încurajarea celorlalți către hazardul moral, din contră. Statul trebuie să mențină un nivel bun al procesului de colectare în timpuri ca acestea.
- Digitalizarea în sectorul public care să înlocuiască birocrația ar face mai ușoară viața sectorului privat și ar duce la reducerea costurilor atât în bugetele publice, cât și în cele private. Multe companii private au fost nevoite sa treacă la digitalizare peste noapte de la începutul pandemiei pentru a supraviețui și instituțiile publice au făcut de asemenea câțiva pași de apreciat în această direcție, cel puțin pentru durata stării de urgență. Dar există încă loc de îmbunătățit și anumite măsuri de digitalizare luate pentru durata stării de urgență ar trebui să devină noua normalitate și când starea de urgență va înceta.
- Liderii din business și-au unit deja vocile și ideile pentru repornirea motoarelor economiei în scrisori deschise către guvern. Ascultarea a ceea ce are de spus mediul privat este mai importantă decât oricând și un dialog public-privat real va fi esențial pentru succesul revenirii. O abordare strategică susținută, bazată pe parteneriatul public privat și cu o creștere bazată pe productivitate mai mult decât pe consum (cu un echilibru mai rațional între producția industrială, servicii și agricultură) ar fi o modalitate rațională de a privi înainte.
Concluzie: Mai devreme sau mai târziu criza sanitară va încetini și, așa cum spune cântecul care a fost simbolul speranței în al doilea război mondial, We will meet again (Ne vom revedea). Dar durata și durerea recuperării economice depind atât de cât de repede și de eficient va permite statul economiei să revină la viață, cât și de cum va putea fiecare business să se adapteze noilor realități.
*Această ePublicație este furnizată de Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA în scop exclusiv de informare și nu reprezintă asistență juridică sau o ofertă pentru acordarea de asistență juridică. Distribuirea acestui document nu dă naștere unei relații avocat-client. În cazul în care doriți să solicitați asistență juridică cu privire la oricare dintre aspectele analizate în acest document, vă rugăm să vă adresați persoanei obișnuite de contact în cadrul Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA la +40 31 405 7777.
